Acest articol nu isi propune sa ofere solutii pentru „parinti de succes” sau „copii de succes”. Nu isi propune sa dea solutii pentru rezultate imediate la scoala sau in orice alt domeniu. Nu, pentru ca daca am face asta, ne-am afla intr-o eroare totala. Acest articol isi propune sa va ofere cateva resurse pe care sa le folosesti in integrarea si gestionarea esecului in viata ta si a copilului tau.
In ultima jumatate de secol noi oamenii am construit o societate in care exista o adevarata explozie in ceea ce priveste preocuparea pentru succes, pentru reusita. Nu doar din punctul de vedere al afacerilor sau al carierei, ci si din punct de vedere emotional, sufletesc, personal. Ne panicam imediat ce avem un esec cat de mic in viata noastra, nu il acceptam si facem orice pentru a-l acoperi, pentru a scapa de el cat mai repede. Ne ascundem starile proaste sau tristetile, le acoperim sau chiar le negam.
Viata, in curgerea ei inerenta, ne arunca, vrand, nevrand, in tot felul de situatii.
Orice forma de vieturitoare, de la bacterii, plante, animale si pana la om, are si « succese » si « esecuri ». Sa luam exemplul unui copac banal : marul. Marul are ani in care face rod atat de mult, incat i se frang crengutele. Si are ani in care face doua, trei mere viermanoase, care cad toate pe jos. Toata natura, toate vietuitoarele din jurul nostru integreaza in mod firesct cursul natural al vietii care aduce atat calamitati, cat si vremuri bune.
Cum am ajuns noi oamenii in acest punct in care fugim cu orice pret de esec? De ce avem aceasta perceptie distorsionata asupra vietii ?
Totul porneste de la educatia de zi cu zi, primita acasa, pe strada, la scoala si in orice alt mediu ne aflam.
Literatura de specialitate, mass-media, reclamele, scoala, serbarile, concursurile, emisiunile, toate se bazeaza pe ideea de castig, de reusita, de succes. La supermarket se vand doar legume mari si frumoase. Cele mici sunt considerate un „inssuces”. In reviste apar doar femeile si barbatii care se conformeaza unor standarde de frumusete. Noi restul nu suntem in top, nu am ajuns pe „culmile succesului”. Doar oamenii bogati sunt intervievati si prezentati ca modele de succes. O familie simpla, de la tara, care creste opt copii este prezentata ca un caz social, ca o exceptie sau, eventual, ca o familie demodata si needucata. Dar oare nu e un succes la fel de mare o mama care creste atatia copii, dramuind cativa leuti in fiecare luna, mai ceva ca o femeie de succes in afaceri care are un singur copil sau nici unul?
Nimeni nu isi mai pune astfel de intrebari, deoarece aproape tot ce ne inconjorara ne-a modificat perceptia reala asupra vietii si ne face sa nu mai acceptam firescul vietii.
Curbele ascendente si descendente reprezinta un ritm natural si normal. O masina nu poate functiona doar turata la maximum. Un adult nu poate avea doar castiguri, doar reusite, doar promovari si bonusuri. Un sportiv nu castiga toate concursurile, fie el si campoin de talie mondiala.
Orientarea spre succes este un lucru bun, in esenta lui, dar ne ascunde REALITATEA. Ne face sa credem ca esecul nu are ce cauta in viata noastra. Acest lucru este total fals, deoarece nu prezinta toate fatele vietii si ne ascunde adevarul.
Ajungem si la subiectul care ne intereseaza in mod particular: copilul. Un copil nu poate avea doar note mari. Nu poate da acelasi randament in fiecare zi. Nu poate sa se concentreze la fel de bine la toate testele. Nu poate sa scrie zilnic la fel de frumos. De ce nu poate? Pentru ca asa este natural. Nu avem acelasi nivel de energie in fiecare zi. Nu ne simtim la fel de bine in fiecare zi. Si atunci, ce este mai important decat succesul?
Mai important decat succesul in sine este abilitatea de a gestiona esecul. Aici ne impotmolim noi: cand suntem loviti de efectul izbitor al unui esec.
Solutii si retete pentru succes gasim pe toate drumurile, in toate rafturile librariilor. Marele filozof Constantin Noica spunea in una din reflexiile sale, urmatoarele: „Toti te invata sa castigi.Toti te invata sa reusesti. Insa nimeni, absolut nimeni, nu te invata ce sa faci atunci cand ai un esec!”
Abilitatea de a gestiona un esec il va ajuta pe copil sa progreseze. Sa capete noi deprinderi, sa caute solutii pentru a imbunatati rezultatele sale. „Sa se descurce in viata”, cum spunem noi in limbajul vorbit. Scopul scolii nu ar trebui sa fie perceput ca acela de a livra si acumula informatii. Un parinte cu o gandire sanatoasa stie ca de la scoala copilul sau trebuie sa vina cu mult mai multe abilitati: de a scrie, de a se exprima, de a calcula, de a comunica, de a se integra in societate, de a resepecta, de a trai in comuniune, etc. Aceste abilitati vor fi folosite ulterior in cariera, job, viata de familie, afaceri, etc. De aceea, nimeni nu foloseste Teorema lui Pitagora pentru a deveni un bun doctor. Dar, totusi, teorema ne este utila pentru a ne forma un anumit tip de gandire matematica. Prin urmare, scoala, de fapt, ar trebui privita de parinte ca un loc in care copilul dobandeste abilitati atat teoretice, cat si practice.
Am intalnit foarte multi copii extrem de inteligenti care iau note proaste la teste pentru ca au un ritm lent de rezolvare a exercitiilor. Atunci cand un copil are calificativul Insuficient, mesajul pe care i-l transmite testul este: nu esti bun de nimic! Invatatorul ii spune acest lucru, prin sistemul de notare. Parintele ii confirma, prin manifestarea nemultumirii sale. Ceea ce urmeaza, stim deja: pregatire, lucru suplimentar, ore intregi de munca pentru a acoperi esecul si a ajunge la succes. Sa fie oare aceasta solutia? In mare parte nu.
Care ar fi alternativa?
In primul rand sa nu fim nemultumiti de copiii nostri.
Pretentia noastra asupra copiilor care „ar trebui sa fie” intr-un anume fel visat de noi, asupra notelor care trebuie sa fie musai bune si foarte bune nu este ceva natural, este ceva ce contravine firescului viteii. De cate ori noi, ca adulti, nu facem greseli, intr-o zi? In trafic, la serviciu, acasa, cand gatim sau cand facem treburi casnice? De nenumarate ori! Prin urmare, de ce un copil nu ar avea voie sa greseasca un exercitiu? De ce nu are voie sa stearga si sa faca „porcusori” pe caiet? Pentru ca noi credem ca temele trebuie sa arate perfect, caietele trebuie sa fie imaculate, carnetul de note plin de FB sau 10. Uitam faptul ca un copil a muncit la acea tema se vede si prin stersaturi. Uitam sa apreciem drumul parcurs si sa fim ghizi ai copilului nostru. Vrem sa scurtam drumul de la esec la succes prin a „rupe foaia”. Il punem sa rescrie si caietul arata perfect. Putem, oare, sa facem asta si in viata de adult? NU! Deci, prin acest comportament, nu ii oferim copilului nostru o abilitate de viata, ci il invatam sa fie frustrat si sa nu accepte faptul ca succesul nu este un scop si, oricum, pentru a-l obtine, e necesara o munca ce lasa urme si cicatrici.
In al doilea rand, lasand copilul sa greseasca. In esec ne descoperim limitele noastre si devenim smeriti. In esec ne deschidem spre a primi ajutor, suport si informatii noi, care sa ne ajute sa depasim acest prag.
Este o nota mica sau o tema cu multe taieturi un esec? Poate ca da. Cum il putem gestiona? Invatand copilul sa isi dezvolte abilitatile de atentie, de perseverenta, de logica, de rabdare. Invatandu-l sa recunoasca faptul ca mai are de lucru, ca mai trebuie sa persevereze. Insotindu-l in procesul acesta pentru a fi motivat sa progreseze.
Cunosc oameni pe care parintii i-au lasat chiar sa aiba esecul suprem: sa repete anul. De ce? Pentru ca si-au dat seama ca doar un esec suficient de zguduitor l-ar putea motiva pe acel copil. Mai tarziu au ajuns medici, profesori, oameni de afaceri recunoscuti si cautati pentru a vorbi despre „succesul lor”. Toti, absolut toti, vorbesc despre importanta esecurilor din viata lor, care i-au motivat sa se transforme. Nici unul nu povesteste ca a ajuns om de succes pentru ca mama si tata au avut grija sa ii cumpere tot ce vrea, sa il protejeze mereu si sa ii asigure casa, masina si, eventual un job.
De ce? Pentru ca tinta nu este succesul, ci este desavarsirea de sine, atat la scoala, cat si mai tarziu, in cariera si viata personala.
Lasati copiii sa traiasca firesc, natural si doar insotiti-i ca niste parinti iubitori si oameni experimentati, in acelasi timp. O nota mica, o tema taiata, o olimpiada ratata, nu sunt un capat de lume. Sunt oportunitati de educatie si de transformare a unui copil intr-un om mare, capabil sa traiasca in mod corect. Oferiti-le suport si rabdare. Invatati-i ca perseverenta, motivatia interioara si munca in sine sunt mult mai importante decat succesul de la final.